Am plecat miercuri dimineata la 7. Iulia a fost tare nerabdatoare sa plece, foarte cuminte pe drum. Ajunsi acolo, am plecat sa mancam si Iulia a inceput deja sa planga: "Vreau acasa la mine la Craiovaaaa!" Asa a tinut-o doua zile.
A treia zi nu a mai plans deloc, chiar i-a placut foarte mult. Si in a 3-a zi, cand eram la masa de pranz, a plans un baietel de pe-acolo care era cam de-o seama cu ea.
Si i-am zis Iuliei:
"Uite, mami, ti-a luat locul. Pana acum plangeai tu, daca astazi nu mai plangi, plange baietelul in locul tau."
S-a uitat nedumerita la baietel... Dupa cateva minute baietelul a iesit de acolo si Iulia se tot uita in jur:
"Unde l-a pus?"
Eu: "Ce sa puna, mami?"
Iulia: "Locul meu."
In prima zi am pus-o pe schiuri. Nu avea nici un sens sa ii explicam ceva ca este prea mica. Asa ca doar o sprijineam sa nu cada si in rest sa se dea ea cum vrea.
A doua zi a cerut sanie. Am fost si am inchiriat o sanie rosie si am urcat-o pe ea. De atunci n-a mai vrut schiuri. I-a placut mai mult pe sanie... Normal, ca doar pe sanie statea in fund, nu se dadea jos de pe ea nici macar la urcare. Mircea o urca pe un deal, apoi o lasa acolo sa-si faca vant, timp in care el fugea jos sa o prinda. O data nu a mai reusit sa o prinda si a cazut Iulia intr-o groapa la un metru jumate in jos. A cazut cu capul in zapada si s-a pus pe plans, nu i-a placut deloc...
De la Iulia au invatat si alti copii sa se dea pe sanie.
Noi am schiat cu randul, adica Mircea a schiat cand dormeam noi la pranz, iar eu am schiat doar a doua zi pana la pranz, timp in care Mircea alerga pe langa sania Iuliei.
In a treia zi am trezit-o pe Iulia cu desenele animate de la televizor. Acasa cand facem asta, Iulia se da repede jos din patul din dormitor si vine fuga in sufragerie la televizor. Aici cand a auzit muzica de la desene, a sarit repede din pat, s-a uitat la mine si imi spune: "Sa mergem... Micile Genii..." si se duce sa se dea repede jos din pat. La care eu: "Iulia, unde te duci, mami?"
Ea se opreste si se uita in jur, apoi realizeaza ca nu este acasa si incepe sa rada: "Eu vroiam sa ies pe usa afara".
Sa nu mai spuneti ca mananca mult copiii cand sunt la munte. Pai Iulia dupa toata alergatura pe care o tragea prin zapada, nu manca mare lucru, adica a mancat mai putin decat acasa. Probabil ca daca ar fi fost masa in conditiile de acasa (mancarea pe care o agreeaza ea, pusa in scaunul ei de masa, cu desenele preferate...), ar fi mancat mai bine.
In fine, pana la urma a fost bine si intentionam sa mai facem chestii de-astea. Ea spune ca i-a placut si ca mai vrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu