joi, 28 octombrie 2010

"ANA ARE MERE"

Va este cunoscuta aceasta propozitie, nu? Ei bine, Iulia a reusit sa citeasca o propozitie.
Cand am ajuns aseara acasa, am gasit-o pe Iulia foarte incantata ca ea poate sa citeasca cuvinte de 4 litere. Si casunase pe Mircea sa ii mai dea cuvinte sa citeasca. Mircea la randul lui facea nu stiu ce treaba la calculator pentru servici si Iulia il cam incurca. Asa ca m-am oferit eu sa o ajut pe Iulia.
Am luat o carte de activitati de-a ei si am cautat cuvinte formate din 4 litere scrise cu majuscule. Unele cuvinte le gresea, insa pe majoritatea le citea bine.
Apoi a inceput Mircea sa ii scrie pe o foaie de hartie cateva cuvinte simple care ii veneau in minte. La final a scris "ANA ARE MERE" si Iulia chiar a citit. Ne-am bucurat tare mult, am pupat-o de-am albit-o :o).

Adineauri ma uitam peste niste poze de-ale Iuliei de cand era mica-mica si dormea facuta ghem in patutz. Chiar a trecut timpul... Sambata ii facem deja petrecerea de 4 ani.

marți, 12 octombrie 2010

Köln

Ei, da, de-aia am lipsit de pe blog, pentru ca am fost plecata.
Din pacate am uitat aparatul foto acasa si abia in ultima zi in care am stat la Köln am luat un aparat foto de imprumut.
A fost prima data cand am zburat cu avionul. Si ca sa fie treaba treaba, am fost singura singurica pe drum pana la Köln, unde mi-am dat intalnire cu Mircea. Avusese Mircea grija sa ma instruiasca in legatura cu drumul, ce trebuie sa fac, ce autobuze si trenuri sa iau… Asa ca nu am avut probleme pe drum, totul a fost exact asa cum planificasem.
Vremea nu a fost chiar prietena mea, a plouat destul de mult, a fost innorat.
Insa Köln-ul chiar mi-a placut. Este un oras care mai pastra portile vechii cetati care fusese odata:


Fiind un oras care aproape a fost distrus in urma bombardamentelor din cel de-al 2-lea razboi mondial, mai pastra doar pe alocuri acea arhitectura tipic germana, acele case micute, frumoase:



Pe stradutele mai inguste chiar am gasit cateva statuette dragute:


Am gasit chiar si o mica orchestra pe un “vaporas”.. iar muzicantii aveau mainile si picioarele articulate:




Eu am apucat sa vizitez doar o mica parte din Köln. Mi-a placut ca in loc de caini maidanezi cum eram eu obisnuita sa vad, in spatiile verzi am gasit aici iepurasi. Mircea imi spunea mereu: “Vezi sa nu te muste iepurasul” :o). In gradina botanica a orasului am vazut papagali zburand liberi prin copaci si facand o galagie de nedescris. Am mai avut placuta surpriza sa gasesc ratze pe un lac chiar intr-o zona cu cladiri moderne din centrul orasului:



Bineinteles ca cel mai impunator era Domul din Köln.



Am urcat si cele 533 de trepte pana in varful lui. Am facut o febra musculara de la asta…
De shopping-ul facut la Köln nu mai vorbesc… Iar Iuliei am apucat sa ii luam tot ceea ce a spus ca vrea sa-i aducem de-acolo.

Acum iar suntem singure acasa, Mircea a plecat din nou la Köln… :o(