marți, 28 decembrie 2010

A venit Mos Craciun

Totul a inceput cu o scrisoare, scrisa chiar de Iulia catre Mos Craciun. Papusa dorita de ea, o vazuse o singura data si nu stia daca Mos Craciun o va mai gasi prin magazine.


Pana sa vina Craciunul, a primit patinde de gheata. A fost atat de incantata de ele, incat a insistat sa le probeze chiar la 12 noaptea cand a dat de ele. Ce conteaza daca vecina doarme...


In ajunul Craciunului, am fost la niste prieteni unde am stiut noi ca vine Mos Craciun. De cum a intrat Mosul pe usa apartamentului, Iulia a facut un pas in fata ca sa fie uin fata tuturor copiilor si a spus: "Eu vreau o papusa Maria". Daca a vazut Mosul asa, a luat-o pe ea prima sa vada ce stie. Iulia a spus poezia pe care si-o pregatise de-acasa, a spus si un cantecel si si-a asteptat cadoul.


Mos Craciuna luat-o pe genunchii lui (prima data cand s-a intamplat asta cu Iulia), a certat-o un pic ca nu a dormit la pranz, Iulia a promis ca o sa doarma de acum incolo si si-a primit cadoul... era chiar Maria :)


Dupa plecarea Mosului, toti copiii si-au inceput joaca, fiecare cu ce-i placea mai mult. Bineinteles ca Iulia s-a jucat cu Maria. Si la un moment dat, papusa a spus: "Mami, spune-mi o poveste". Atunci Iulia s-a retras cu Maria intr-un colt linistit si a inceput sa ii povesteasca ce ii trecea ei prin cap.

Bineinteles ca seara nu se putea decat sa doarma cu Maria cea mult-asteptata.

marți, 21 decembrie 2010

Au venit sarbatorile

Ei da, au inceput si la noi sarbatorile. A venit Mos Nicolae si i-a adus Iuliei un bebelus care merge de-a busilea, merge in picioare daca-l tii de manute si rade foarte frumos. Iulia a fost foarte incantata de el si a declarat ca ei nu ii mai trebuie un fratior pentru ca acum il are pe bebelusul Chou-Chou.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Intre timp ne pregateam pentru serbarea de Craciun de la gradinita. Aici ii aratam lui tati (aflat in Germania) o mostra din programul de la serbare.
From 2010 Sarbatorile de iarna

La serbare, toti copii au fost imbracati foarte frumos.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Au inceput cu dansurile... cu "majorete"...
From 2010 Sarbatorile de iarna

... apoi cu batistute colorate...
From 2010 Sarbatorile de iarna

... apoi a urmat o topaiala "organizata". Copiii au fost foarte bucurosi ca au voie sa faca ce le place lor cel mai mult: sa topaie. Din cand in cand, trebuia sa se ia de brat doi cate doi si sa se roteasca impreuna. Daca noi nu am exersat chestia asta cu Iulia, nu prea a inteles cum se face, asa ca l-a tarat pe baietelul acela dupa ea... incat a facut deliciul publicului.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Se pare ca baietelului nu-i displacea deloc.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Au continuat apoi cu ce au invatat ei la engleza: cantecele si poezii.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Au continuat apoi cu cantecele romanesti de Craciun, apoi poezii.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Si dupa ce au terminat cu asta am luat o pauza in care am schimbat costumul. Va prezint iedul mijlociu din Capra cu trei iezi.
From 2010 Sarbatorile de iarna

A fost de fapt prezentare a celor mai cunoscute basme si copiii au avut costume foarte frumoase.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Si a venit si momentul Caprei cu trei iezi, cand Iulia si-a spus rolul foarte bine.
From 2010 Sarbatorile de iarna

La sfarsit a venit si Mos Craciun. Copiii i-au cantat o gramada de cantecele, atat de multe ca la un moment dat, Iulia s-a asezat pe scaunel si a inceput sa caste.
From 2010 Sarbatorile de iarna

Dupa ce si-a primit cadoul a mai stat putin si a cerut acasa. Era atat de obosita incat a adormit in masina, si s-a trezit abia dupa doua ore, spunand: "Mami, eu nu m-am uitat in plasa de la Mos Craciun!".
In acea seara am reusit sa o culc abia la 12 jumate.

Acum ne pregatim pentru Mos Craciun, acela care va veni pe 24 decembrie seara.

marți, 7 decembrie 2010

White - update

White este ca Fat-Frumos: creste intr-o zi cat altii in zece ani.
Acu cateva zile era bolnava si am lasat-o acasa, nu am mai luat-o la gradinita.
Ieri am fost anuntata ca White este acum adult, a absolvit si facultatea, iar acum a plecat cu tati in Germania.
Avand in vedere ca White era "pe vremuri" o fetita iar acum este femeie in toata regula, nu stiu daca sa fiu sau nu geloasa ca a plecat cu sotul meu doua saptamani in Germania :o)

marți, 30 noiembrie 2010

De la Iulia...

Intr-o dimineata de vineri, am trezit-o pe Iulia dis-de-dimineata sa mergem la gradinita. Ea casca rupta de somn. La care eu ii spun:
- Lasa, mami, ca maine o sa dormim cat vrem, ca este weekend si nu mai trebuie sa ne sculam cu noaptea-n cap.
La care Iulia:
- Mami, tu ai noaptea in cap?


Iulia a auzit de foarte multe ori la sfarsitul desenelor animate: "Sfarsit. Dublajul in limba romana..."
Intr-una din seri, ea spunea o poveste inventata de ea iar eu o imbracam in pijama. Dupa ce termin imi spune ca sa o mai las putin ca mai are de povestit, ca termina repede. Ma asez langa ea si astept, atenta la ce debiteaza. Dupa un minut o aud: "Sfarsit. Dublajul animat punct ro" :o)

Intr-una din diminetile cand plecam la gradinita era ceata. Iesim afara din scara blocului si Iulia spune:
- E fum.

Intr-unul din desenele cu Mickey Mouse, Daisy avea o fundita care isi schimba culoarea in functie de starea pe care o avea ea. Adica: daca Daisy era trista, funda se facea albastra, daca era furioasa se facea rosie, iar daca era vesela se facea galbena.
Intr-una din zile Iulia avea un "pitic" si plangea spunand ca nu se mai poate opri :o)
Si ma trezesc cu ea ca imi cere sa ii arat prosopul din baie (care era galben). Ii arat prosopul din baie si incepe sa rada, cu lacrimile inca in ochi. Apoi spune:
- Galbenul ma face vesela.

joi, 25 noiembrie 2010

White

De doua zile, Iulia are o prietena imaginara care se numeste WHITE. Este o fetita mica, care nu stie inca sa mearga. Ieri dimineata mi-a spus ca are parul blond si ochii albastri. Astazi de dimineata zise ca nu e blonda, dar nu-mi spuse cum este.
Si pentru ca este cea mai buna prietena a ei, sunt nedespartite. Dimineata pleaca impreuna de manuta la gradinita si o lasam pe White la grupa mica. Astazi de dimineata uitase sa o lase, iar cand isi aduse aminte, fugi repede pe scari in jos sa o duca, apoi se intoarse fericita inapoi la mine.
La pranz cand o lua bona, uita de ea si nu mai trecu sa o ia de la grupa mica si se puse pe plans. Si ii tot spunea bonei sa se intoarca sa o ia, dar bona nu vroia ca nu intelegea cine este White. De suparare, Iulia incepu sa planga pe drum, sa urle si sa ii vorbeasca bonei urat: "Pleaca de-aici", "Nu te mai suport", "Nu te mai iubesc". Ajunse acasa, Iulia continua sa planga si sa urle, sa se tavaleasca, sa vorbeasca urat, sa dea in tanti, sa o muste, dadea cu picioarele in usa, dadu cu caietele pe jos...
Tanti, speriata, ma suna cu gandul ca uitara vreo papusa la gradinita. Ii spusei eu despre ce este vorba, apoi am vorbit cu Iulia la telefon. I-am explicat ca atunci cand ma voi intoarce acasa, voi trece pe la gradinita sa o iau pe White, ca o sa o sun pe educatoarea ei sa aiba grija de ea pana vin eu, etc. Pana la urma a acceptat si a parut sa se mai linisteasca un pic.

marți, 2 noiembrie 2010

Week-end cu peripetii

Am hotarat ca pentru ziua Iuliei sa ii fac eu tortul. Vineri noaptea pe la 2 l-am terminat. Arata cam asa:


Cand ma duc la Iulia in dormitor, incepuse sa fornaie, se auzeau niste muci... Am luat-o in brate sa o tin mai vertical sa nu se acumuleze mucii in nas. Insa in timp a fost din ce in ce mai rau. Asa incat la 3 noaptea am iesit cu ea la geam ca facuse laringita si nu mai putea sa respire, se infunda. Am stat o jumatate de ora cu ea la geam... ei ii era foarte drag, era o chestie inedita pentru ea, si radea de mama focului. Pana dimineata a rezistat, a reusit sa respire mai usor, apoi am fugit la doctor. Nu a scapat de injectie, a fost foarte suparata ca a facut injectie. Doctorul a zis ca putem sa ii facem petrecere seara ca nu este nici un pericol. Asa ca am anuntat toti invitatii despre ce am patit si le-am lasat libera alegere daca vin sau nu. Din cinci copii, doi s-au retras. A fost frumos, copiii s-au jucat, au cantat "Multi ani traiasca!"...






De duminica a inceput sa tuseasca, noaptea ori i se infunda nasul, ori incepea sa tuseasca. Intr-un final s-a linistit si a reusit sa doarma. Dimineata dupa nani, iar tuse... Noaptea trecuta a tusit mai putin, ceea ce inseamna ca suntem pe drumul cel bun.
De duminica seara si eu sunt cu gatul, cu mucii, ma dureau toate alea... cred ca am luat-o de la Iulia. Acum sunt doar cu nasul si cu gatul, deci e mai bine :o)

joi, 28 octombrie 2010

"ANA ARE MERE"

Va este cunoscuta aceasta propozitie, nu? Ei bine, Iulia a reusit sa citeasca o propozitie.
Cand am ajuns aseara acasa, am gasit-o pe Iulia foarte incantata ca ea poate sa citeasca cuvinte de 4 litere. Si casunase pe Mircea sa ii mai dea cuvinte sa citeasca. Mircea la randul lui facea nu stiu ce treaba la calculator pentru servici si Iulia il cam incurca. Asa ca m-am oferit eu sa o ajut pe Iulia.
Am luat o carte de activitati de-a ei si am cautat cuvinte formate din 4 litere scrise cu majuscule. Unele cuvinte le gresea, insa pe majoritatea le citea bine.
Apoi a inceput Mircea sa ii scrie pe o foaie de hartie cateva cuvinte simple care ii veneau in minte. La final a scris "ANA ARE MERE" si Iulia chiar a citit. Ne-am bucurat tare mult, am pupat-o de-am albit-o :o).

Adineauri ma uitam peste niste poze de-ale Iuliei de cand era mica-mica si dormea facuta ghem in patutz. Chiar a trecut timpul... Sambata ii facem deja petrecerea de 4 ani.

marți, 12 octombrie 2010

Köln

Ei, da, de-aia am lipsit de pe blog, pentru ca am fost plecata.
Din pacate am uitat aparatul foto acasa si abia in ultima zi in care am stat la Köln am luat un aparat foto de imprumut.
A fost prima data cand am zburat cu avionul. Si ca sa fie treaba treaba, am fost singura singurica pe drum pana la Köln, unde mi-am dat intalnire cu Mircea. Avusese Mircea grija sa ma instruiasca in legatura cu drumul, ce trebuie sa fac, ce autobuze si trenuri sa iau… Asa ca nu am avut probleme pe drum, totul a fost exact asa cum planificasem.
Vremea nu a fost chiar prietena mea, a plouat destul de mult, a fost innorat.
Insa Köln-ul chiar mi-a placut. Este un oras care mai pastra portile vechii cetati care fusese odata:


Fiind un oras care aproape a fost distrus in urma bombardamentelor din cel de-al 2-lea razboi mondial, mai pastra doar pe alocuri acea arhitectura tipic germana, acele case micute, frumoase:



Pe stradutele mai inguste chiar am gasit cateva statuette dragute:


Am gasit chiar si o mica orchestra pe un “vaporas”.. iar muzicantii aveau mainile si picioarele articulate:




Eu am apucat sa vizitez doar o mica parte din Köln. Mi-a placut ca in loc de caini maidanezi cum eram eu obisnuita sa vad, in spatiile verzi am gasit aici iepurasi. Mircea imi spunea mereu: “Vezi sa nu te muste iepurasul” :o). In gradina botanica a orasului am vazut papagali zburand liberi prin copaci si facand o galagie de nedescris. Am mai avut placuta surpriza sa gasesc ratze pe un lac chiar intr-o zona cu cladiri moderne din centrul orasului:



Bineinteles ca cel mai impunator era Domul din Köln.



Am urcat si cele 533 de trepte pana in varful lui. Am facut o febra musculara de la asta…
De shopping-ul facut la Köln nu mai vorbesc… Iar Iuliei am apucat sa ii luam tot ceea ce a spus ca vrea sa-i aducem de-acolo.

Acum iar suntem singure acasa, Mircea a plecat din nou la Köln… :o(

marți, 21 septembrie 2010

De la Iulia...

Intr-o seara de vara, ne pregateam de nani si trebuia sa ii punem pampers-ul Iuliei (pe vremea cand inca mai dormea cu pampers). Si ea isi exprima dorinta sa o imbrace tati. Ii pune tati pampers-ul si cand sa ii dea pantalonii scurti de pijama, Mircea intreaba:
- Dar de ce ii mai punem pantaloni scurti noaptea?
Iulia: Ba trebuie sa imi pui.
Mircea: De ce, tati?
Iulia: Pai mi se vede pampers-ul.

Acu doua saptamani, intr-o sambata dimineata, la TV erau desene cu Micile genii (Little Einsteins). Si la un moment dat spun copiii din desen ca trebuie sa aiba grija ca vine Jet-avionul. La care Iulia, catre tati:
- Tati, il cheama exact ca pe mama ta: GETA-vion. :o)

Acum cateva zile se uita la niste poze de cand era mica. Si pentru ca atunci avea parul scurt ma intreaba:
- Mami, eu cand eram mica eram baietzel?

miercuri, 15 septembrie 2010

Raportul la zi

Iarasi a trecut mai bine de o luna de cand nu am mai scris nimic despre noi.
In timpul asta am imbatranit si eu cu inca un an:
Tortul a avut un mic accident si i s-a crapat stratul de ciocolata de deasupra... ireparabil... Dar s-a mancat si asa :o)

Am fost si la munte, la Salatrucu, intr-un week-end:

Acolo la munte ne-am plimbat si cu ATV-ul:

Iuliei i-a placut foarte mult, atat de mult incat dupa ce am ajuns acasa a intrebat cand mai mergem. Parca ii parea rau ca a ajuns acasa.

Insa marele eveniment este ca am inceput gradinita. Iulia astepta cu mare nerabdare acest eveniment, drept dovada filmuletul de mai jos, sa vedeti cat de tzantzosa mergea ea catre gradinita.


Noi o inscrisesem direct in grupa mijlocie, insa am aflat ca este de fapt la grupa mare. Adica este o amestecatura de copii, si mari si mici, si pentru ca majoritatea sunt mari, au numit-o grupa mare.
Iulia de cum a ajuns a fost foarte incantata ca totul era pe masura ei: scaunelele, chiuvetele:

In prima zi nu-i dadusem pijama la ea, in ideea ca vine tanti Reli si o ia la 12 jumate acasa. Insa i-am spus lui tanti sa mearga acolo cu pijamaua la purtator pentru orice eventualitate. Cum a intrat tanti pe usa, a si auzit-o pe Iulia cum ii spunea doamnei: "Doamna, dar eu pot sa dorm in chilotei."
Ca atare, am lasat-o sa doarma acolo.
Astazi este deja a 3-a zi de gradi si Iulia a dormit in fiecare zi acolo, doamnele de acolo spun ca a mancat bine, iar astazi de dimineata doamna mi-a spus ca Iulia este prietena ei. Ieri la plecare doamna a vrut sa o pupe pe Iulia, dar Iulia nu a lasat-o :o).

marți, 10 august 2010

Am fost in vacanta...

Duminica noaptea (pe 25 iulie) la ora 1 am plecat catre mare. Iulia era atat de nerabdatoare sa plecam incat nu a vrut deloc sa adoarma pana sa plecam. Declarase chiar ca nu va dormi nici in masina, ca ea asteapta pana ajunge la mare. Bineinteles ca a adormit imediat in masina, fara comentarii. Cu cativa kilometrii inainte de a ajunge la Bals s-a aprins un bec in bordul masinii: era o problema cu alimentarea bateriei. Nu puteam continua in felul acesta asa ca ne-am intors acasa. Dis-de-dimineata, Mircea a fost cu masina la service si problema s-a remediat imediat.


Iulia s-a trezit dimineata in patul ei si nu si-a amintit nimic. Cand a venit Mircea acasa, ne-am urcat in masina si am pornit din nou la drum. Am ajuns la Eforie Nord, ne-am cazat… Totul a fost OK.
Dimineata ne trezeam la 8, apoi plecam la plaja. Iulia servea laptele de dimineata pe plaja dupa ce facea prima baie in mare.


La inceput a inotat cu aripioarele, insa mai tarziu si-a dat seama ca este mai bine cu colacul. La ora 11 plecam de pe plaja ca era foarte cald. Dupa-amiaza dupa ora 6 mergeam din nou la plaja, in alt loc decat dimineata, ca sa putem beneficia de soare cat mai mult.
Seara aveam obligatoriu drum pe la parcul de distractii, sa distram copiii.

Intr-una din zile apa a fost plina de pesti, meduze si crabi. Erau atat de multi crabi incat trebuia sa fii foarte atent sa nu calci pe ei. In acea zi, toti copiii de pe plaja aveau in galetuse cate un pestisor.


In alta zi am fost la Costinesti.






Marea a fost atat de calda… valurile atat de frumoase…









In alta zi am fost la Constanta. Am fost la Delfinariu, la Acvariu, pe faleza…












Iuliei i-a placut foarte mult in apa. Pana la sfarsit a invatat sa sara in apa astfel incat sa intre cu capul in apa.


De la mare am plecat catre munte, cu o zi mai devreme decat prevazusem. Era prea cald, atata caldura ne obosise deja.


Am ajuns la cabana Zanoaga, in muntii Bucegi, langa lacul Bolboci.




Am fost sus la Babele:







Am intrat si in pestera Ialomita… foarte frumoasa pestera, pacat ca nu se pot face poze frumoase in pestera…


In ultima seara am organizat un foc langa rau... copiilor le-a placut tare mult, alergau extaziate in jurul lui... Am gasit si un carnat pe care l-am infipt intr-un bat si l-am parpolit... bun...
In ultima noapte la munte a fost o furtuna puternica… Un copac a cazut in parcarea cabanei si una din masini a fost un pic lovita. Masina noastra a scapat. Cand am plecat, pe drum am vazut ca fusese si o viitura, drumul fusese foarte serios afectat. Daca mai tinea furtuna, riscam sa mai petrecem cateva zile la munte fara voia noastra…

La plecare, Iulia a spus ca vrea inapoi la casa de la mare :o).