marți, 28 iunie 2011

Povestiri despre noi

De mult timp nu am mai povestit ce-am mai facut. De atunci a trecut Pastele... Bineinteles ca am facut tort (de fructe)...
From 2011 martie-aprilie

Am fost in vizite si am lasat copiii sa ne costumeze si sa ne faca parul...
From 2011 mai-iunie
Am fost la ziua de nastere a lui Tea:
From 2011 mai-iunie

S-au distrat copiii cu tot felul de jocuri, au dat in pinata...
From 2011 mai-iunie
... au facut pana si concurs de Miss si Mister.
From 2011 mai-iunie

Am facut si o sedinta foto in parculet. Ne trebuia o poza de primavara pentru un concurs la gradinita. Si exact cand ne-am gandit noi sa facem poze a plouat. Insa am reusit sa facem cateva poze (chiar daca un pic cam intunecate).

From 2011 mai-iunie

A fost si ziua copilului, zi in care Mircea si-a luat liber si a fost cu Iulia in centrul orasului, unde s-au organizat tot felul de spectacole pentru copii. In acea zi, am luat pranzul in familie, la restaurant.
A venit apoi serbarea Iuliei de la gradinita. Chiar in dimineata zilei respective fusesem cu Iulia sa ii luam sange din mana pentru niste analize.
Pentru serbare am pregatit tot felul de rochite.
Rochia cu care am mers la gradinita:
From Serbare - iunie 2011
Rochia in care ea a interpretat Zana Vara:
From Serbare - iunie 2011
Rolul Zanei Vara:
From Serbare - iunie 2011

From Serbare - iunie 2011
Au primit toti copiii premiu de la concursul Piticot:
From Serbare - iunie 2011

Rochia de dupa serbare, mai larguta, mai decoltata, potrivita pentru caldura de afara si din clasa:
From Serbare - iunie 2011

Asteptarea tortului a durat atat de mult incat a luat-o somnul :) happy
From Serbare - iunie 2011

Ca orice copil, a dat si ea iama in pantofii mamei :)
From 2011 mai-iunie

La doua zile dupa serbare a urmat excursia cu clasa. Aproape toti copiii au fost insotiti de cate un parinte.
Am fost mai intai la unul din atelierele de olarit de la Horezu. Copiii si-au bagat si ei manutele in lut... Le-a placut tare mult.

From 2011 mai-iunie

From 2011 mai-iunie

Apoi am fost la Manastirea Horezu, apoi la Pestera Muierii. Inainte de a intra in pestera, am facut un picnic. Fiecare copil statea pe paturica si manca. La pestera am gasit o coada teribila. Oare unde mai vezi asa coada in Romania?

From 2011 mai-iunie


Mai erau inca doua grupuri de copiii inaintea noastra. Practic trebuia sa mai asteptam o ora pentru a intra, insa in mod sigur copiii nu ar fi avut rabdare. Asa ca am riscat si am intrat cu celelalte doua grupuri. Era o inghesuiala cum rar intalnesti. Insa pentru copii a fost minunat. Fiind mititei, pentru ei nu au contat prea mult explicatiile ghidului. Ca orice copil, ei au fost cei mai atrasi de scheletul de urs si de liciecii din pestera.
Dupa ce am iesit din pestera, Iulia a declarat ca ea mai vrea sa intre o data in pestera ACUM :)

Dupa ce am coborat din pestera, am vrut sa merg si eu la toaleta... Pentru a nu intra cu Iulia acolo, o rog sa ma astepte cuminte la 3 metri pana ies eu de-acolo. Ea, foarte senina: "Mami, te astept aici pe pietrele astea." si deja incepe sa se catere pe mormanul de pietre ce era acolo. Incep sa ii explic ca poate sa cada de acolo si nu vreau sa ajungem cu capul spart la autocar... Incepe Iulia sa coboare de pe mormanul de pietre si tocmai la sfarsit cand sa se dea jos de pe ultima piatra de la baza mormanului, se impiedica si cade cu o mana intr-o tufa de urzici. Chirate, plansete, mana umflata, basici mari pe mana... Ce sa mai, ne-au aflat toate grupurile de copii de-acolo... veneau copiii sa vada cum arata o mana urzicata... I-am pus mana in apa rece, apoi am stat cu un servetel umed pe mana, apoi am dat cu o alifie de o avea o mamica in geanta. Intr-un final a trecut senzatia de usturime, mana s-a mai desumflat si am putut sa revenim la ale noastre...

De la Pestera Muierii am fost la Manastirea Polovragi, apoi au stat copii vreo 10 minute pe poienita din fata manastirii sa se joace. Deoarece incepuse ploaia, i-am dat Iuliei un tub maaaare de facut baloane ca sa o tin cat mai langa mine si sa pot sa ii tin umbrela in cap. Cand s-a intetit ploaia, am bagat toti copiii in autocar si am pornit spre casa. In autocar, au adormit copiii pe rand singurei. Iulia, daca a vazut ca asa fac toti copiii, m-a rugat sa ii asez si ei scaunul sa poata dormi. I-am pus patura pe scaun, prosop sub cap, cearceaf ca sa se acopere si i-am dat scaunul pe spate. A dormit copilul meu o ora din proprie initiativa...

From 2011 mai-iunie
Ajunse acasa m-a intrebat cand va fi urmatoarea excursie :) happy

Am fost si la un spectacol de balet. Protagoniste au fost prietenele ei Ana si Tea. Pentru talentul si efortul lor au fost rasplatite cu cate un buchet de flori.
From 2011 mai-iunie

Si mai jos, o mamica mandra de puiul ei:
From 2011 mai-iunie

Urmatoarea excursie: la mare de la 1 iulie.

marți, 14 iunie 2011

De la Iulia...

Era vineri si asteptam sa vina tati din Germania. In asteptarea lui Mircea, faceam prajitura si i-am dat Iuliei un castron in care pregatisem o crema pentru prajitura si doar ce-l golisem. Era tocmai bun de lins... Linge Iulia la castron si ma trezesc cu ea ca spune:
- Mami, e mai frumos timpul petrecut fara tati.
Eu, avand senzatia ca nu am auzit bine, o pun sa repete, iar ea imi spune acelasi lucru.
Eu: Pai de ce, mami?
Ea: Pai cand faci tu prajituri si ne dai castronul sa-l lingem eu trebuie mereu sa-l impart cu tati si nu ma satur.


Aseara, ne pregateam sa ii dam Iuliei cereale cu lapte. Ea protesteaza si spune ca vrea ca laptele sa fie cu cacao. Eu ii explic ca este seara si nu se bea seara cacao cu lapte si nici nu se mananca ciocolata. Iulia se pune pe plans si spune: "Lasati-ma in pace. M-am saturat de voi."
Daca vad asa, ii explic mai detaliat ca ciocolata si cacaoa te agita si daca le iei inainte de nani nu mai dormi bine, esti agitat, iar eu o iubesc pe ea, si vreau sa se odihneasca asa cum trebuie, etc...
La care Iulia (care incepuse sa accepte totusi explicatiile mele): "Incetati sa ma mai tratati ca pe un bebelus."

miercuri, 8 iunie 2011

Doua minute de relaxare

Daca de nu stiu cat timp Mircea face "excursii" foarte des, eu ca sef al casei trebuie sa gestionez totul. Si treptat-treptat se aduna grijile, mintea mea este mereu in functiune, sa nu uit sa fac ceva, sa cumpar ceva, sa fiu atenta la fiecare tusit al Iuliei, la fiecare grija de-a ei, etc. Si simt ca am nevoie din cand in cand de cate o pauza.
Ieri s-a stricat masina (s-a aprins in bord becul de baterie), asa ca pana vine Mircea sa o duca la doctor, trebuie sa ma descurc cum pot sa ajung la servici si inapoi. De dimineata am mers pe jos o bucata de drum. Si cum am trecut pe langa parcul nostru cel mai mare din oras, am zis ca ar fi bine sa intru, si sa fac cativa pasi pana la urmatoarea iesire din parc (adica vreo 100 de metri). Insa a fost atat de placut sa vezi lumea in parc plimbandu-se sau stand pe bancute, oameni care au timp de o plimbare dimineata... A fost atat de placut sa vad oameni facand jogging, sa aud pasarelele cantand... Dar cel mai placut a fost sa privesc cateva minute lebedele plimbandu-se pe lacul plin cu nuferi. Erau vreo 6 lebede si o ratza. Si chiar atunci, vreo doua lebede isi faceau toaleta, se scufundau in apa, isi plimbau ciocul pe pene, isi desfaceau aripile si le inchideau... Mi-a parut foarte rau ca nu am un aparat foto la mine... A fost superb.
Si pe cand ieseam din parc, mi-am dat seama ca pret de doua minute cat am privit lebedele, nu m-am mai gandit deloc la grijile mele. Au fost doua minute de relaxare.

PS. Cat de curand voi aparea cu un post mai mare, cu poze si detalii de la serbare si de la excursia de maine la Horezu.