marți, 26 ianuarie 2010

Margica din nas

Noi vrem sa mergem miercuri la Straja, la schi. Chiar i-am luat si Iuliei niste schiuri de plastic. Iar la servici trebuie sa tragem tare si eu si Mircea sa terminam ce am inceput ca sa putem pleca miercuri.
Si cum lucram eu astazi mai abitir, pe la 3 dupa-amiaza primesc telefon de la bona ca Iulia si-a bagat o margica in nas. Se simtea panica deja in vocea bonei, Iulia se auzea bazaind langa ea. Cateva momente nici eu nu am stiut cum sa reactionez. A trebuit sa raman calma in telefon, sa o calmez mai intai pe tanti. Nu era sigura ca Iulia are ceva in nas, asa ca am pus-o sa ia o lanterna si sa se uite. Da, avea margica in nara stanga. I-am spus ca nu este nici o problema, ca o sa scoatem noi margica, ca o sa vin eu acasa... Spre final, s-a mai calmat si tanti...
Am vorbit si cu Mircea care era la service cu masina. Aproape terminase si el treaba acolo si pornea spre casa.
Cand am ajuns acasa, Iulia se uita cuminte la desene. Era tare speriata si cateodata mai dadea sa planga. I-am zis sa incerce sa sufle nasul puternic si dadea sa planga spunand ca nu poate. Am scos aspiratorul sa incerc sa scot margica cu aspiratorul nazal, insa nu a mers. Apoi am imbracat copilul si am plecat la ORL. Acolo iar s-a pus pe plans. Dra a fost tare blanda cu ea, a incercat sa o calmeze. Apoi, dupa ce a vazut unde era margica, a scos un instrument ca o sarma indoita, care avea o bucla mica la capat. I-a spus Iuliei ca acolo este un magnet care scoate margica... degeaba ca Iulia nu vroia sa o lase sa i-l bage in nas. Pana la urma a vazut femeia ca eu o tin destul de bine pe Iulia de maini si de cap si fortzat i-a bagat sarma in nas si a scos margica. Era o margica alba de 5 mm, de la un inel de jucarie. Fusese atasata de inel, a bagat-o in nas si cand sa scoata a ramas cu cerculetul de la inel in mana si cu biluta in nas. Apoi a bagat degetelul sa o scoata si mai rau a bagat-o. Tanti doar ce se dusese sa ia un pampers ca sa o pregateasca de nani si cand s-a intors a gasit-o cam prea cuminte. Atunci i-a spus Iulia ce facuse.
Dupa ce am plecat de la doctor, Iulia a spus ca nu a durut-o, ca de fapt a durut-o cand a bagat margica.
M-am intors apoi la servici... am plecat de-acolo abia la 7 jumate. Eram epuizata...

vineri, 22 ianuarie 2010

Discutie serioasa

Cred ca v-am mai spus ca Iulia este foarte rasfatzata... Ei bine, este atat de rasfatzata incat nu ne mai asculta deloc-deloc si face numai ce vrea ea.

Ieri cand am venit de la servici l-am gasit pe taica-sau suparat pe ea, ca nu a vrut sa il lase sa ii schimbe maieul si bluza dupa ce a facut nani si a stat asa mult timp cu hainele transpirate pe ea. Si au mai fost cateva chestii aseara pe care le-a facut pentru ca pur si simplu vroia ea, chiar daca noi nu eram de acord cu ele.
Asa ca aseara inainte de nani, am avut o discutie serioasa cu ea. I-am explicat ca mami si tati merg la servici ca ea sa aiba de toate si sa nu-i lipseasca nimic. In schimb, noi vrem ca ea sa ne asculte si sa nu mai faca atatea prostii cate face ea. Si noua nu ne trebuie o fetita care sa nu ne asculte. Asa ca daca va mai continua asa, vom fi nevoiti sa o dam afara si sa se duca unde o stii ea, sa doarma pe presh... Ea a inceput sa bazaie, ca ea vrea sa stea cu noi, apoi a promis sa ne asculte pe mine, pe tati si pe tanti. Apoi i-a spus si lui tati ca promite ca o sa fie cuminte si o sa ne asculte.
Am o colega care trebuie sa nasca in luna mai. Cand ii povesti imi zise ca parca as fi maica-sa. Ii zisei ca vede ea cum se va transforma in maica-sa mai tarziu.

Oare am fost prea dura?

luni, 18 ianuarie 2010

Patinaj

Joi am fost la patinoar. A fost prima data cand am pus piciorul pe gheata. Si cum am incercat sa fac primul pas, cum am cazut in fund, dar atat de tare, incat daca nu ma ridica baiatul acela care taie bilete, acolo ramaneam minute bune pana imi reveneam. Dupa ce m-am dezmortit, am inceput si eu sa-mi dau drumul, pot sa zic ca ma misc binisor. Insa am ramas cu o durereeee.... nici acum nu ma pot misca cum trebuie. Pana plec la schi nu mai pun piciorul pe patine.

Pe Iulia am lasat-o cu mama. Cand sa o culce i-a spus ca ea vrea sa faca nani cu mami. Mama i-a zis ca doar stau in pat, cu lumina stinsa, cu ochii pe usa de la sufragerie, iar cand se va aprinde lumina in sufragerie isi vor da seama ca am venit acasa si o sa doarma cu mine. Bineinteles ca a adormit inainte sa se aprinda lumina in sufragerie.
Dimineata pe la 7 si 20 se intoarce Iulia pe partea cealalta, deschide un pic ochii, se uita la mine, apoi ii inchide din nou. Dupa cateva secunde, realizeaza ca sunt cu ea in pat, deschide ochii, ma ia in brate si imi spune "Te iubesc, mami!"... Asa dor ii fusese ei de mine... A incercat sa mai adoarma, insa isi mai aducea aminte ca sunt cu ea in pat si iar ma lua in brate, sau imi lua mie mana sa o iau in brate, si tot asa pana s-a facut ceasul 8 jumate si am dat desteptarea...
Ieri dimineata am fost la laborator sa ii ia sange pentru analize. Nu mai fusesem acolo din iulie anul trecut. Cum a intrat a spus: "Eu nu intru acolo" si arata spre incaperea unde se recolteaza sange. Nu am putut sa ii spunem ca nu intra acolo, ca doar stiam ca trebuie sa o intepe. Si s-a pus pe plans, si s-a zvarcolit... Dupa ce i-a recoltat sange, i-a luat din gat si din nas, i-a pus un bandaj cu ceva desene animate, apoi s-a linistit.
Pana seara cand i-am facut baie nu a dat bandajul jos.
Acum suntem cuminti, bucurosi ca azi-noapte a nins, semn ca o sa iesim cu sania.

Primele luni

Au aparut colicile. Nu mi-a spus nimeni ca daca beau lapte, ii face rau copilului, ori eu beam destul de mult lapte, credeam ca asa e bine.
Serile era destul de greu sa o adormim, plangea destul de mult, asa ca o adormeam doar in brate… in picioare plimbata prin casa sau in balansoar leganata…
Noaptea de Revelion a fost cea mai tare. Eram asteptati la un chef de niste prieteni. O adusesem pe mama lui Mircea sa stea cu ea dupa ce adoarme. La ora 12.30 noaptea am plecat cu Iulia in dormitor sa o adorm. Cei de deasupra noastra faceau chef si se auzea muzica foarte tare. Am leganat-o pe Iulia pana la ora 3.30 continuu. Adormea un pic, cum incercam sa o pun jos in patutz deschidea ochii. Cand am reusit sa o adorm la 3.30, ma imbrac si ma duc in sufragerie victorioasa. Mircea si mama lui dormeau cuminti… adormisera dinaintea Iuliei… La ora 4 am aparut si noi la chef…
La doua luni Iulia a racit, nu stiu cum am reusit… Era chiar de sarbatori… Atunci i-am dat antibiotic… Dupa cateva zile al fost la dr. Talal. A controlat-o foarte amanuntit, din cap pana in picioare. I s-a parut ciudat ca are ochii migdalati si mai era un amanunt: Iulia statea mereu cu limba scoasa. Astea doua amanunte sunt semne cum ca un copil ar avea sindromul Down. Drept urmare ne-a pus sa facem analiza de cariotip. Este o analiza prin care se determina numarul de cromozomi dintr-o celula. Numarul normal este 46, un numar diferit de 46 (mai mic sau mai mare) indica un sindrom, o maladie. Degeaba am spus noi ca seamana copilul la ochi cu mine, ca sa stea el linistit trebuia sa facem analiza. Rezultatul a fost bun, copilul este OK.

Va continua...

Primele zile

Prima data cand am tinut-o in brate pe Iulia a fost la ora 3 dupa-amiaza. Am fost sa o vad si doctora de mi-a spus ca sunt ceva probleme cu ea: nu putea sa respire foarte bine. Explicatia lor era ca inghitise prea mult lichid amniotic. Asadar era pusa intr-o cutiutza cu oxigen. Am luat-o in brate, era mica-mica… nici nu stiam cum sa o tin. M-a ajutat o asistenta, apoi am incercat sa o alaptez, insa nu am reusit, avea guritza prea mica.

Mi-au spus ca daca nu i se imbunatateste starea, o vor duce la reanimare.
La ora 6 cand m-am intors la ea, nu mai era acolo, o dusesera deja la reanimare. Era acolo intr-o cutiutza cu oxigen, cu o perfuzie la o mana, cu o ventuza pe piept pentru monitorizarea temperaturii si cu un clestisor la un picior ca sa ii urmareasca pulsul.
From 2006_11_06 - La spital

From 2006_11_06 - La spital

Vreo 2 zile nu am mai putut-o lua in brate, doar o mangaiam usor pe piciorus.
Intre timp, Mircea o batea la cap pe doctorita cum ca noi doi avem grupe de sange diferite si ca trebuie sa ii ia si Iuliei sange pentru determinarea grupei ca o sa faca icter. La inceput doctorita a refuzat, apoi cand a vazut ca Mircea insista si fiind vorba de un copil care sta la reanimare si I se poate agrava situatia oricand, a acceptat. Rezultatul: Iulia are grupa B3 si curand dupa accea a si inceput sa se vada ca face icter. A pus-o imediat la “plaja”. S-a dovedit intemeiata grija lui Mircea pentru ca a fost nevoie de multe sedinte de “plaja”. Chiar si inainte de a mi-o da acasa i-au mai facut o sedinta…
Pana l-a urma mi-a convenit ca Iulia este la reanimare, era singurica acolo, nu mai erau si alti copii, nu era deloc vanzoleala in salonul ei. Acolo erau adusi doar copiii proaspat nascuti. Intr-una din zile cand am fost la ea, am luat-o in brate si aud langa mine un planset puternic, atat de puternic incat m-a speriat. Era un baietel proaspat nascut care avea 5.3 kg. Era urias, l-am pus pe Iulia langa el si era dublu…
Am incercat sa o alaptez la san, o tineam mereu 2-3 minute, insa ea nu putea sa suga ca avea gurita mica. In plus canalele mele nu erau desfundate mai deloc. Dupa ce o chinuiam asa ii dadeam sa bea din biberon.
Ne-au dat drumul acasa la 7 zile dupa nastere. Abia atunci incepuse si ea sa ia in greutate.
Cu o zi inainte de a ne da drumul acasa, a venit un asistent sa ne ia datele si sa scrie in acte cum se va chema copilul. Bine ca m-am uitat bine pe ce scria el acolo ca in loc de IULIA scrisese IULIAN.

Apoi am ajuns acasa… Intre timp, Mircea zugravise dormitorul, facuse curatenie, pusese dulapurile, covorul, montase patutzul Iuliei… A facut foarte frumos.
Era altfel senzatia sa o tin in brate pe Iulia. La spital fusese infasata, acasa era imbracata in hainute, putea sa se miste ea cum vroia, era mult mai mobila si mult mai greu de manevrat. Bineinteles ca ne-am obisnuit si cu asta.
Incet incet, a inceput sa suga la piept, o tineam cateva minute la san apoi ii dadeam din biberon, pana am observat ca din biberon nu mai suge deloc, se satura deja cu ce lua de la piept.
Am inceput sa ii facem baie dupa ce i-a cazut buricul. Ii faceam baie o data la 2 zile… daca avea copilul plete…
M-am obisnuit cu ritmul ei, noaptea ma trezea o singura data pentru mancare. Era chiar bine.

luni, 11 ianuarie 2010

Poveste de groaza

Ieri in masina, ne intorceam de la un supermarket. Iulia incepe sa spuna o poveste inventata de ea:

Un copil avea un batz. Si batzul acela ii scoate un ochi si i-l ia si nu i-l mai da inapoi. Apoi baietelul se duce pe strada. Si merge el ce merge si intalneste un tramvai. Si el merge in continuare si il calca tramvaiul si il omoara. Si vine mamica lui si nu mai poate sa il ia ca se lipise de asfalt.

In prima faza ma uitam uimita, fara cuvinte. Apoi m-a pufnit rasul, chiar nu am putut sa ma abtin. Ea daca a vazut ca rad mi-a servit aceeasi poveste si seara inainte de culcate, insa de data asta i-am spus foarte serioasa ca este o poveste urata si am incercat sa nu o mai bag in seama si sa nu mai fac caz. Cred ca daca i-o povesteste astazi bonei, lesina biata femeie :o)

Aseara Iulia cu un catel mare de plus in brate, vroia sa se duca in dormitor si din greseala da cu capul in usa. Se duce apoi plangand in dormitor si imi spune:
"Niciodata nu mi-a placut usa aia"
Eu: "De ce, mami?"
Iulia: "Mereu ma loveste".

Nasterea

Joi, 2 noiembrie 2006 - Se incheiasera exact 8 luni de sarcina. Incepusem sa ma gandesc ce trebuie sa iau la mine pentru cand voi naste. Marti mergeam la Bucuresti la control si ne cam hotarasem sa raman acolo, sa fie totul bine in cazul in care ma apuca… Imi tot ziceam: “Maine incep sa-mi fac bagajul”. In timpul cat stateam eu la Bucuresti, Mircea trebuia sa zugraveasca camera in care va sta Iulia.

M-am apucat sa curatz niste hanorace care se umplusera de scame cand le-am splalat. Am zis ca daca nu le curat acum nu mai am cand ca o sa vina copilul (si asa a fost, chiar nu mai aveam cand :o) ). Cand aproape terminasem, incepuse sa ma doara spatele. Am zis ca o sa-mi treaca… Mircea m-a certat cand a auzit ce facusem eu toata ziua.

Noaptea pe la 2 jumate simt ca trebuie sa merg la toaleta ca fac pipi. Ma misc cu greu, cand ajung la toaleta imi dau seama ca lasasem o dara uda in urma mea… chilotii erau fleasca… Schimb chilotii, sterg dara si ma bag la loc in pat. Incep sa am frisoane, tremuram si nu puteam sa imi controlez tremuratul acela… Iar imi vine sa merg la toaleta. Il trezesc pe Mircea si il rog sa ma ajute sa ma dau jos din pat… simteam ca nu ma pot ridica de acolo… Mircea adormit ma ajuta… stiu ca a bombanit el ceva dar nu mai retin ce… Ajung la toaleta si Mircea ma intreaba daca am facut pe mine ca e ud pe jos… Chilotii mei erau iar fleasca… Ii povestesc ce mi se intampla… Iar ma schimb, iar ma bag in pat, iar am frisoane. Il intreb pe Mircea cat e ceasul, apoi la urmatoarea serie de frisoane iar il intreb. Se repetau la 5 minute… Mircea o suna pe mama lui (noaptea la 3) si dansa spune ca e cazul sa mergem la spital. Pe mine ma apuca frica, Mircea era senin, facea glume, se apucase sa bage tot felul de lucruri intr-o plasa… Dupa ce termina ma intreaba: “Gata? Te-ai imbracat?” Ma dezmeticesc si eu, ma imbrac si plecam.

Ajungem la spital la ora 4. Acolo toata lumea era adormita… Se dezmeticesc si ei, vine doctorul de garda, ma controleaza, aveam deja dilatare de 3 centimetri. Il sun pe dr. Grigore (bineinteles ca dormea), ma anunta ca vine la spital. Intre timp sunt dusa in sala de nasteri, asistenta asculta bataile inimii copilului, totul pare in ordine. La 5 vine doctorul, ma controleaza si imi spune ca deja am dilatare de 6 cm. Ma palpeaza pe burta si zice ca are in jur de 2.5 kg. Hotaram impreuna sa incerc sa nasc normal. Atunci imi spune: “Angi, in maxim 3 ore suntem gata!”

Contractiile incepusera sa fie la interval de 3 minute, durerile foarte puternice… incepusem sa regret ca nu am cerut cezariana… Doctorul ii spune asistentei sa ii dea si lui Mircea un halat ca sa poata asista la nastere. Cand a auzit, Mircea a sarit repede: “Nu-mi dati ca nu vreau sa vad nimic”.

Pe la ora 7 imi zice doctorul sa ma urc pe masa… Si impinge, si impinge… apoi imi zice sa nu mai imping… ii face un semn asistentei si se lasa asistenta pe burta mea… atunci simt ca deja a iesit copilul… il scoate doctorul cu grija… ii vad doar funduletzul… “Este fetitza” spune doctorul… O pune pe masa si nu stiu ce incepe sa ii faca… Atunci ma uit si eu peste burta si spun uimita: “Vad dincolo!” – era marea mea obsesie din timpul sarcinii ca nu mai reusesc sa vad dincolo de burta :o).

Cand o duce pe Iulia la cantar, trece cu ea prin fatza mea si spune “Uite, asta e”… o vad in fuga, imi pare uratzica, cu nasul usor stramb, turtit, parul negru si ud…

Iulia s-a nascut pe 3 noiembrie 2006, ora 7.30 dimineata si avea 2.7 kg.

A avut cordonul ombilical infasurat o data in jurul gatului si de aceea a primit Apgar 9.
Doctorul incepe apoi sa ma curete pe mine, sa ma coase… A fost o jumatate de ora cumplita. Se sensibilizase atat de tare locul acela incat era suficient doar sa ma atinga ca saream de doi metri. La ora 8 m-a dat jos de pe masa si am putut in sfarsit sa ma odihnesc.

Mircea a vazut-o pe Iulia cand au dus-o de la sala de nasteri la salonul copiilor. A intrat in sala de nasteri si a venit la mine cu ochii in lacrimi. Era mut, nu mai putea sa scoata un cuvant, atat de emotionat era.

Sarcina

Am inceput sa ne gandim la un copil atunci cand au hotarat si prietenii nostri ca e vremea sa aiba copii. Am zis ca ar fi frumos sa avem toti copii de-o seama. Prima care ne-a anuntat ca va avea un copil a fost Adriana. A dat anuntul chiar in ziua de Revelion 2005. La aproape 2 luni a dat anuntul si Alina. Dupa o luna mi-au aparut si mie doua liniute. Parca nu-mi venea sa cred ca am reusit din prima incercare. Ma asteptam sa fie nevoie de mai multe luni de incercari :o).

Eram bucuroasa ca vom avea cu totii copiii de aceeasi varsta. Apoi la 6 saptamani am plecat la Bucuresti la control. Ecograf… nu se auzeau bataile copilului. Urmeaza analize de B-hcg. Analizele aratau ca sarcina evolueaza, ecograful zicea ca nu. Dupa cateva saptamani de sperante, ne-am resemnat, sarcina se oprise din evolutie si trebuia scoasa :o(.

A urmat o perioada de cateva luni de incercari esuate. Aproape ne pierdusem rabdarea si ne hotarasem sa mergem iar la Bucuresti (intre timp tineam legatura la telefon cu doctora de la Bucuresti).

Pe 25 martie 2006 Mircea a plecat cu Gogu la Salatrucu. Mie imi intarziase menstruatia cu o zi si vroiam sa-mi fac testul. Mircea mi-a zis sa am rabdare pana seara cand se intoarce el, dar n-am mai putut. Am facut testul si a avut doua liniute. Am ramas fara cuvinte, imi era teama ca poate n-am vazut bine, ma mai uitam o data… nu era nici un dubiu… sunt gravida. Il sun pe Mircea si ii spun… era si el foarte bucuros…

La servici nu i-am spus decat lui Marius (seful). Ii spun si doctoritei de la Bucuresti si stabilim deja o intalnire. La doua luni de sarcina (vineri, 7 aprilie), am inceput sa sangerez. Eram la servici, aveam treaba multa si nu avusesem timp toata ziua sa merg la toaleta. Incepuse sa ma doara spatele insa pusesem asta pe seama faptului ca am stat mult pe scaun. Cand mi-am dat seama ce se intampla, l-am chemat pe Mircea sa ma ia, m-a dus acasa si am inceput san e intrebam ce trebuie sa facem in cazul asta. Am dat telefoane la toate spitalele sa aflam ce medici sunt de garda si am mers la Spitalul 2, la dr. Grigore. La inceput nu m-a crezut ca sunt gravida. Mi-a facut ecograf, cu un ecograf din ala antic si de demult, nu se vedea nimic… am mai baut apa, am mai stat o jumatate de ora, apoi in sfarsit s-a vazut ceva… Mi-a dat un tratament cu pastile si m-a chemat luni din nou la control.

Luni, la control, nu eram bine, asa ca m-a oprit la spital… perfuzii… De atunci si pana la opt luni de sarcina am mai stat de doua ori in spital ca nu eram OK. La servici nu am mai fost decat in vizita. Nu aveam voie sa ma plimb prea mult, nu aveam voie sa urc scarile decat o data pe zi, trebuia sa stau cat mai mult in pat… Eu i-am tot spus doctorului ca vreau sa nasc normal, doctorul imi spunea ca la varsta mea (34 ani) este mai bine sa fac cezariana. Mircea ma batea si el la cap ca mai bine fac cezariana.

Am aflat ca va fi fetitza… Am facut o lista cu toate numele de fetitze… Am hotarat: o va chema IULIA.

joi, 7 ianuarie 2010

Despre dragoste, tristete si frica

Despre dragoste... ii spun mereu Iuliei ca o iubesc, de cateva ori pe zi... de mult timp fac asta, cred ca cu mult inainte de a incepe ea sa vorbeasca... si ea la randul ei imi spune ca ma iubeste... de multe ori ma trezesc cu ea ca vine fuga la mine si ma ia in brate si imi spune ca ma iubeste, si ne imbratisam mult...

Ba intr-o noapte chiar am auzit-o "Te iubesc, mami" in somn. I-am spus ca si eu o iubesc si am pupat-o.

From 2006_12_05 - Prima luna a Iuliei

Tristete... nu stiu daca constientizeaza foarte bine, insa cand nu ii indeplinim vreo dorinta, sta bosumflata, cateodata bazaie... sau cand o certam ca face vreo prostie sau nu o lasam sa faca vreo prostie se supara si spune: "M-am suparat pe tine... lasa-ma-n pace..."

Cel mai mult ne arata ca stie ce e tristetea cand se joaca. La ea toti maimutoii trebuie sa fie mama si puiul sau sa fie prieteni. Si mereu gaseste cate unul care nu are pereche si atunci spune, foare afectata "Este suparat, n-are si el un prieten" sau "Este suparat, nu o gaseste pe mamica lui".

Frica... cred ca ii este, insa nu stiu inca de ce anume... cand era mai mica, de ex. nu vroia sa o las singura cand se uita la "Finding Nemo" cand apareau rechinii. Trebuia sa stau langa ea si ma tinea de brat sa nu plec, pentru ca ii era frica de ei. Acum nu mai face asa.

Maine, ieri... nu stie ce sunt, noi le folosim mereu cu ea, insa am vazut clar ca nu stie ce inseamna. Dar nu ma omor deocamdata sa ii explic... cred ca trebuie sa mai creasca.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Revelion 2010

La multi ani, 2010!

Noi am fost de revelion la restaurant Europeca... A fost destul de frumos, am jucat, am dansat...

From 2009 - Sarbatorile de iarna

Pe Iulia am dus-o la mama. Cu o zi inainte ii spusesem ca ne ducem la servici si ea va dormi la mamaie si s-a pus pe bazait. Pe 31 i-am spus iarasi ca va dormi la mamaie ca eu si tati vom pleca la servici, dar de data asta a fost foarte fericita... ca ei ii place la mamaie, ca ea se joaca cu mamaie si sta singura (fara mami si tati) ca ea este fetita mare... Si intr-adevar, n-am avut nici o problema cu ea. Cum a ajuns acolo a inceput sa se joace si nici nu ne-a mai bagat in seama, de-abia am reusit sa o pup la plecare. La ora 12 noaptea mama a dus-o la geam (fara sa deschida geamul) si au vazut artificiile... a fost in extaz, i-au placut foarte mult si a spus "Mamaie, ce frumos e la tine... Noi n-avem asa ceva..." Apoi cand s-au culcat, i-a spus mama ca o sa vin sa o iau cand se va face lumina afara. Pai noaptea cand se mai trezea, se ridica intr-un cot sa se uite pe fereastra apoi se culca la loc pentru ca era intuneric.

A fost foarte cuminte... prima data cand nu a dormit in patul ei, fara mine.

Acum avem o problema cu care ne-am mai confruntat cand avea un an si vroiam sa o trec pe lapte de vaca. Face bubite la gura... dermatita din cauza laptelui, pentru ca i-am scos laptele praf. Inainte (pana acum o luna si ceva) ii dadeam cate o cana de lapte praf dimineata si seara, restul de lapte de-l foloseam era lapte de vaca din comert. Acum cand am scos laptele praf a inceput sa faca bubitele astea. Le recunosc ca sunt de la lapte ca a mai facut o data tot asa si asta era diagnosticul. Treaba e ca acum chiar daca revin la laptele praf dinainte nu se repara. Trebuie sa ii dau lapte praf HA (hipoalergic), insa acum nu-i mai place.
Ii dam si niste calciu sa nu o afecteze foarte tare. In rest trebuie sa avem rabdare. Nici iaurt sau smantana nu putem sa ii dam.