joi, 7 ianuarie 2010

Despre dragoste, tristete si frica

Despre dragoste... ii spun mereu Iuliei ca o iubesc, de cateva ori pe zi... de mult timp fac asta, cred ca cu mult inainte de a incepe ea sa vorbeasca... si ea la randul ei imi spune ca ma iubeste... de multe ori ma trezesc cu ea ca vine fuga la mine si ma ia in brate si imi spune ca ma iubeste, si ne imbratisam mult...

Ba intr-o noapte chiar am auzit-o "Te iubesc, mami" in somn. I-am spus ca si eu o iubesc si am pupat-o.


Tristete... nu stiu daca constientizeaza foarte bine, insa cand nu ii indeplinim vreo dorinta, sta bosumflata, cateodata bazaie... sau cand o certam ca face vreo prostie sau nu o lasam sa faca vreo prostie se supara si spune: "M-am suparat pe tine... lasa-ma-n pace..."

Cel mai mult ne arata ca stie ce e tristetea cand se joaca. La ea toti maimutoii trebuie sa fie mama si puiul sau sa fie prieteni. Si mereu gaseste cate unul care nu are pereche si atunci spune, foare afectata "Este suparat, n-are si el un prieten" sau "Este suparat, nu o gaseste pe mamica lui".

Frica... cred ca ii este, insa nu stiu inca de ce anume... cand era mai mica, de ex. nu vroia sa o las singura cand se uita la "Finding Nemo" cand apareau rechinii. Trebuia sa stau langa ea si ma tinea de brat sa nu plec, pentru ca ii era frica de ei. Acum nu mai face asa.

Maine, ieri... nu stie ce sunt, noi le folosim mereu cu ea, insa am vazut clar ca nu stie ce inseamna. Dar nu ma omor deocamdata sa ii explic... cred ca trebuie sa mai creasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu