luni, 18 ianuarie 2010

Primele zile

Prima data cand am tinut-o in brate pe Iulia a fost la ora 3 dupa-amiaza. Am fost sa o vad si doctora de mi-a spus ca sunt ceva probleme cu ea: nu putea sa respire foarte bine. Explicatia lor era ca inghitise prea mult lichid amniotic. Asadar era pusa intr-o cutiutza cu oxigen. Am luat-o in brate, era mica-mica… nici nu stiam cum sa o tin. M-a ajutat o asistenta, apoi am incercat sa o alaptez, insa nu am reusit, avea guritza prea mica.

Mi-au spus ca daca nu i se imbunatateste starea, o vor duce la reanimare.
La ora 6 cand m-am intors la ea, nu mai era acolo, o dusesera deja la reanimare. Era acolo intr-o cutiutza cu oxigen, cu o perfuzie la o mana, cu o ventuza pe piept pentru monitorizarea temperaturii si cu un clestisor la un picior ca sa ii urmareasca pulsul.
From 2006_11_06 - La spital

From 2006_11_06 - La spital

Vreo 2 zile nu am mai putut-o lua in brate, doar o mangaiam usor pe piciorus.
Intre timp, Mircea o batea la cap pe doctorita cum ca noi doi avem grupe de sange diferite si ca trebuie sa ii ia si Iuliei sange pentru determinarea grupei ca o sa faca icter. La inceput doctorita a refuzat, apoi cand a vazut ca Mircea insista si fiind vorba de un copil care sta la reanimare si I se poate agrava situatia oricand, a acceptat. Rezultatul: Iulia are grupa B3 si curand dupa accea a si inceput sa se vada ca face icter. A pus-o imediat la “plaja”. S-a dovedit intemeiata grija lui Mircea pentru ca a fost nevoie de multe sedinte de “plaja”. Chiar si inainte de a mi-o da acasa i-au mai facut o sedinta…
Pana l-a urma mi-a convenit ca Iulia este la reanimare, era singurica acolo, nu mai erau si alti copii, nu era deloc vanzoleala in salonul ei. Acolo erau adusi doar copiii proaspat nascuti. Intr-una din zile cand am fost la ea, am luat-o in brate si aud langa mine un planset puternic, atat de puternic incat m-a speriat. Era un baietel proaspat nascut care avea 5.3 kg. Era urias, l-am pus pe Iulia langa el si era dublu…
Am incercat sa o alaptez la san, o tineam mereu 2-3 minute, insa ea nu putea sa suga ca avea gurita mica. In plus canalele mele nu erau desfundate mai deloc. Dupa ce o chinuiam asa ii dadeam sa bea din biberon.
Ne-au dat drumul acasa la 7 zile dupa nastere. Abia atunci incepuse si ea sa ia in greutate.
Cu o zi inainte de a ne da drumul acasa, a venit un asistent sa ne ia datele si sa scrie in acte cum se va chema copilul. Bine ca m-am uitat bine pe ce scria el acolo ca in loc de IULIA scrisese IULIAN.

Apoi am ajuns acasa… Intre timp, Mircea zugravise dormitorul, facuse curatenie, pusese dulapurile, covorul, montase patutzul Iuliei… A facut foarte frumos.
Era altfel senzatia sa o tin in brate pe Iulia. La spital fusese infasata, acasa era imbracata in hainute, putea sa se miste ea cum vroia, era mult mai mobila si mult mai greu de manevrat. Bineinteles ca ne-am obisnuit si cu asta.
Incet incet, a inceput sa suga la piept, o tineam cateva minute la san apoi ii dadeam din biberon, pana am observat ca din biberon nu mai suge deloc, se satura deja cu ce lua de la piept.
Am inceput sa ii facem baie dupa ce i-a cazut buricul. Ii faceam baie o data la 2 zile… daca avea copilul plete…
M-am obisnuit cu ritmul ei, noaptea ma trezea o singura data pentru mancare. Era chiar bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu