luni, 11 ianuarie 2010

Sarcina

Am inceput sa ne gandim la un copil atunci cand au hotarat si prietenii nostri ca e vremea sa aiba copii. Am zis ca ar fi frumos sa avem toti copii de-o seama. Prima care ne-a anuntat ca va avea un copil a fost Adriana. A dat anuntul chiar in ziua de Revelion 2005. La aproape 2 luni a dat anuntul si Alina. Dupa o luna mi-au aparut si mie doua liniute. Parca nu-mi venea sa cred ca am reusit din prima incercare. Ma asteptam sa fie nevoie de mai multe luni de incercari :o).

Eram bucuroasa ca vom avea cu totii copiii de aceeasi varsta. Apoi la 6 saptamani am plecat la Bucuresti la control. Ecograf… nu se auzeau bataile copilului. Urmeaza analize de B-hcg. Analizele aratau ca sarcina evolueaza, ecograful zicea ca nu. Dupa cateva saptamani de sperante, ne-am resemnat, sarcina se oprise din evolutie si trebuia scoasa :o(.

A urmat o perioada de cateva luni de incercari esuate. Aproape ne pierdusem rabdarea si ne hotarasem sa mergem iar la Bucuresti (intre timp tineam legatura la telefon cu doctora de la Bucuresti).

Pe 25 martie 2006 Mircea a plecat cu Gogu la Salatrucu. Mie imi intarziase menstruatia cu o zi si vroiam sa-mi fac testul. Mircea mi-a zis sa am rabdare pana seara cand se intoarce el, dar n-am mai putut. Am facut testul si a avut doua liniute. Am ramas fara cuvinte, imi era teama ca poate n-am vazut bine, ma mai uitam o data… nu era nici un dubiu… sunt gravida. Il sun pe Mircea si ii spun… era si el foarte bucuros…

La servici nu i-am spus decat lui Marius (seful). Ii spun si doctoritei de la Bucuresti si stabilim deja o intalnire. La doua luni de sarcina (vineri, 7 aprilie), am inceput sa sangerez. Eram la servici, aveam treaba multa si nu avusesem timp toata ziua sa merg la toaleta. Incepuse sa ma doara spatele insa pusesem asta pe seama faptului ca am stat mult pe scaun. Cand mi-am dat seama ce se intampla, l-am chemat pe Mircea sa ma ia, m-a dus acasa si am inceput san e intrebam ce trebuie sa facem in cazul asta. Am dat telefoane la toate spitalele sa aflam ce medici sunt de garda si am mers la Spitalul 2, la dr. Grigore. La inceput nu m-a crezut ca sunt gravida. Mi-a facut ecograf, cu un ecograf din ala antic si de demult, nu se vedea nimic… am mai baut apa, am mai stat o jumatate de ora, apoi in sfarsit s-a vazut ceva… Mi-a dat un tratament cu pastile si m-a chemat luni din nou la control.

Luni, la control, nu eram bine, asa ca m-a oprit la spital… perfuzii… De atunci si pana la opt luni de sarcina am mai stat de doua ori in spital ca nu eram OK. La servici nu am mai fost decat in vizita. Nu aveam voie sa ma plimb prea mult, nu aveam voie sa urc scarile decat o data pe zi, trebuia sa stau cat mai mult in pat… Eu i-am tot spus doctorului ca vreau sa nasc normal, doctorul imi spunea ca la varsta mea (34 ani) este mai bine sa fac cezariana. Mircea ma batea si el la cap ca mai bine fac cezariana.

Am aflat ca va fi fetitza… Am facut o lista cu toate numele de fetitze… Am hotarat: o va chema IULIA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu